Respect
Jos palaria in fata initiativei unui post de radio de a discuta azi despre “RESPECT”. Am crezut ca in sfarsit, iata, media readuce valorile autentice in fata romanilor. Dar bucuria mi-a fost de scurta durata! foarte curand discutia a fost cantonata in zona ridicolului: vorbim despre respect ca si norma care se exercita de sus in jos sau de jos in sus pe scara ierarhica, despre respectarea regulilor de circulatie…, “astazi nimeni nu mai respecta nimic”…si alte de acest fel.
Moderatorul insusi isi punea problema daca respectul vine de jos in sus sau de sus in jos!
Cred ca traversam o perioada foarte dificila, in care valorile autentice sunt profund desconsiderate si tratate ca pe niste achizitii vremelnice, ieftine, obtinute cu efort minim si care au efecte nesemnificative asupra vietii noastre zilnice.
Respectul vine din interiorul fiecaruia dintre noi, daca am fost educati asa. Respectul de sine este rotita care pune in miscare mecanismul numit “respect”. Daca te respecti pe tine, inseamna ca recunosti respectul ca pe o valoare si o vei promova in fiece moment, de cand te trezesti dimineata pana ce adormi noaptea, in egala masura fata de tine si fata de altii.
Se spune ca respectul aste o norma care tine de educatie… Educatia nu este insa ceva care se intampla zilnic de la 8.00 – 10.00, ci permanent, atat timp cat respiram: educatia formalizata, institutionalizata, cea informala si nonformala, inclusiv prin media.
Ma intreb oare este o dovada de respect pentru populatie ca, sub palaria informarii publice, sa fie distorsionate, interpretate mesaje de catre cei care ar trebui sa informeze? Oare cum se impaca respectul cu minciuna, manipularea, inscenarea?
Vorbim despre respect ca si norma care tine de caracterul fiecaruia dintre noi, de ceea ce suntem fiecare dintre noi, dar si ca norma administrativa, legislativa – respectare regulilor si a regulamentelor la care ne facem partasi.
Eu personal respect!, respect regulile, regulamentele, legile, respect oamenii, in contact direct cu ei, ca si pietoni sau soferi…Cati dintre noi o fac? marea majoritate a celor pe care eu ii cunosc se comporta cu respect, atunci de ce sa fim desconsiderati si tratati ca fiind printre cei toti care nu mai respecta nimic? e lipsa de respect!
Cum putem invata respectul? nu numai scoala ne invata, ci si bunul simt din noi, practica din familiile noastre, din colectivele in care activam, la orice varsta, in orice context. Poate ne uitam prea mult la televizor? Precis Basescu e de vina…
Respectul de sine este solutia! invatati sa va respectati, dragi prieteni.
Cafea cu gust de amintiri amare si actuale
Ultima carte pe care am citit-o m-a fascinat. Gheorghe Florescu, autorul cartii ”Confesiunile unui cafegiu” m-a cucerit cu scrierea lui simpla, clara, adevarata, curajoasa. Da, este o carte pe care, dragi prieteni, in egala masura tineri si mai putin tineri trebuie sa o cititi. Este rememorarea vietii noastre asa cum era ea inainte de ‘89. Cei mai tineri afla cum era viata sub comunisti, asa cum era ea si nu asa cum nu si-o mai amintesc multi dintre cei care au trait-o dar din diverse motive o neaga acum. Ma cutremura mesajul indirect pe care l-am desprins din aceasta carte: atentie, aceia, comunistii, nationalisti sau internationalisti sunt inca printre noi, si-au schimbat doar culoarea politica dar naravul, ba! Este cutremurator, chiar inspaimantator prin ce ne-a fost dat sa trecem, pentru ca un grup restrans de oameni sa detina puterea totala, puterea mintilor noastre.
Am inteles mai bine Revolutia din scrierea lui Florescu, decat din toate scrierile si vorbele din media.
Acum incep sa ma intreb, dragi prieteni, cine sunt cei care se lupta acum pentru putere? nationalistii si internationalistii? Da, ei sunt, peste tot: in politica, in media, in societatea civila, in societatea profesionala – patronate si sindicate…sunt cei care striga primii: jos comunistii! jos! jos! manipuleaza si mint oamenii, poate, poate cineva ii crede.
Citind cartea asta, mi-am dat seama ca incepusem sa uit ce viata chinuita, nedreapta si umilitoare am avut inainte de ‘89.
Va invit, pe cei pe care Revolutia ia gasit la varsta adulta sa nu uite, pentru ca ceea ce se uita se poate repeta si asta ar fi o crima!
Mi-ar placea sa il intalnesc pe acest om!
Iarăși…
Dragi prieteni, revin după o perioadă în care am fost inadmisibil de absentă! Aveți dreptate, nu așa am promis!
Da, am lipsit…dar numai fizic…gândul mi-a fost mereu la voi.
Am fost ocupată cu proiectul pe care în coordonez; managentul de proiect nu este un lucru ușor, mai ales atunci când acesta se răsfrânge asupra oamenilor, iar pe tine te preocupă realmente și rezultatele/efectele pe care le produce asupra lor, a acelora care sunt ceea ce se numește grupul țintă.
Nu, nu mă scuz…știu povestea…cine se scuză, se acuză…așa se face că de multe ori nu am răspuns la atacuri…ei, cu ceva vreme în urmă, nu acum! dar vă asigur că în această perioadă de absență am făcut lucruri bune și importante, poate vă voi povesti o dată.
Tot educația mă preocupă cel mai mult, dacă asta vreți să știți. Mă tot gândesc însă când oare, educația va fi cu adevarat prioritate națională? va fi vreo dată? Se pare că există mai multe pachete de legi ale educației…unde sunt? de ce nu sunt puse în dizbatere publică? E foarte bine dacă sunt mai multe opinii…rău ar fi dacă nu ar exista niciun interes, dar așa? cui îi este teamă? sau poate ar trebui să ne întrebăm cui îi place ca situația să rămână în continuare incertă, inechitabilă și plină de ambiguități? cui îi folosește? cine sunt cei care se folosesc de sintagma: dacă nu poți să îi conduci, încurcă-i?
Poate discutăm despre lucrurile acestea, dacă, evident vă deranjează și pe voi.
Azi am găsit un blog al cărui conținut m-a impresionat – sunt povești adevărate, impresionante ale unor oameni care au aflat altfel decât noi, cei care avem bloguri, ce le poate aduce educația. Mi-am amintit cu această ocazie de multe alte exemple pe care le-am descoperit chiar eu, în vremea când am lucrat în Asistența Tehnică a proiectelor Phare 2004 si 2005. Am cunoscut atâția oameni minunați…poate vreți să îi cunoașteți. Să imi spuneți dacă da, putem depăna împreună poveștile lor.
Intrați și voi pe blogul acesta să vedeți câtă dreptate am!
http://isabellelorelai.wordpress.com cautati “Despre sanse, in general…”
Aruncati o privire, merita!
Dragi prieteni, nu stiu cum fac altii, dar eu sunt mereu foarte ocupata. Probabil ca nu stiu sa imi stabilesc prioritatile, nu stiu sa spun NU, asa ca … mereu sunt in ” viteza” . Am timp totusi sa caut pe net lucruri noi, asa se face ca am constatat ca in afara de toate minunile pe care le stiti postate pe You Tube, am gasit acolo un spatiu extrem de elevat, un spatiu cultural, deschis tuturor celor care vor sa invete intr-un mod informal, autodidact as spune. Va invit si pe voi, prieteni sa navigati pe acolo si sa folositi resursele deschise si libere pentru a deveni mai buni, mai pregatiti, mai flexibili si mai adaptati la realitatile pe care le traim.
http://www.oculture.com/2007/10/youtube_gets_smart_the_launch_of_new_university_channels.html
Primavara…cea mai libera din viata mea
Dragi prieteni au trecut deja 2 luni din noul an. Pentru mine 2 luni foarte pline si bune. Am realizat in aceste 2 luni lucruri care stateau nefacute de mult timp. Pe plan profesional – cursuri de formare, pe plan personal – o noua abordare a vietii, mult mai dinamica decat pana acum, optimista si centrata pe achizitii personale. Sunt multumita de mine, si asta nu e un lucru simplu de spus. Cred ca mi-am gasit locul si misiunea: proiecte, scriere, coordonare – intr-o echipa care ma intinereste. In fiecare zi invat ceva nou de la ei. E minunat!
Apropos, azi implinesc niste ani, cam 52 dar daca ma gandesc la anii dinainte…pot spune ca nu stiu unde s-au dus? Am pierdut prea multi ani, iar acum sunt pregatita sa ii recuperez.
La multi ani tuturor, sa nu pierdeti nicio clipa fara sa traiti bine si din plin!
2009
La Multi Ani! 2009 sa ne aduca tuturor sanatate, bucurii si impliniri pe plan personal si profesional. Cei dragi sa ne fie alaturi, sa ne bucuram impreuna de implinirea dorintelor.
Pacea, prosperitatea si tihna sa nu ne ocoleasca.
Urez tuturor celor care viziteaza blog-ul meu aceleasi impliniri pe care mi le doresc mie, iar celor care mi-au fost alaturi in campania pentru alegeri parlamentare, le multumesc, inca o data si le promit ca nu ii voi dezamagi. Nu ma voi schimba, nu voi uita de nevoile constantenilor, voi incerca sa le infrumusetez viata, chiar daca nu o voi putea face direct ca si parlamentar, ci prin intermediul color la care voi apela.
La Multi Ani si nu uitati sa va bucurati in fiecare clipa pe care o traiti!
Mos Craciun
Mosul a trecut si pe la noi…toti am fost cuminti anul acesta! Bucurie, masa imbelsugata, mici atentii, toate in mijlocul celor dragi… e cel mai frumos lucru pe care mi-l doresc in fiecare an. Si anul acesta a fost tot asa: cu totii in jurul bradului, incercand sa ne gasim, primii, cadourile pe care mosul ni le-a adus, o masa frumoasa, impodobita si bogata…cele mai frumoase cadouri.
“Craciun fericit” este o urare foarte potrivita, cuprinzatoare, complexa, pentru ca fericirea insasi este un lucru deloc simplu de realizat si, in acelasi timp un lucru care ni se intampla zilnic, dar nu stim sa o vedem intotdeauna.
Bucurati-va de sarbatorile Craciunului, bucurati-va ca sunteti alaturi de cei dragi…sau unde si cum ati ales sa fiti! Bucurati-va de lucrurile marunte din fiecare zi pentru ca ele sunt cele care determina lucrurile importante…traiti!
Ei cu ei, eu cu voi
Iata-ma, am revenit. Treburi lasate neterminate m-au chemat imediat dupa alegeri, la treaba. Asa se face ca, abia acum ne intalnim iarasi…virtual pentru ganduri despre ce a fost campania electorala pentru mine. Evident, in calitate de candidat masori si simti trecerea timpului de campanie electorala, mult mai intens, mai aproape, ca o suflare…in ceafa.
Am trait perioada care a trecut cu maxima intensitate, ceva cu totul nou pentru mine, o experienta fantastica!
Am obtinut, cu ajutorul vostru, al tuturor celor care, intr-un fel sau altul m-ati sustinut un rezultat bun – 26%, in jur de 7000 de voturi.
Vreau sa va impatasesc aceasta experienta, dragi prieteni pentru ca realmente este unica si inegalabila!
Am avut o campanie frumoasa, derulata intr-un stil activ, creativ, bazata in mare masura pe comunicarea directa cu electorii. Un grup de studenti, mi-au fost aproape in fiecare zi din cele 30, insotindu-ma pe tot parcursul activitatilor la care am participat. Ma simt bine in prezenta tinerilor, pe care eu ii apreciez foarte mult, dar este si mai placut sa constati ca tinerii se simt bine in preajma ta.
Lupta a fost inegala, eu am oferit portocale, magneti cu smiling faces, pixuri, brelocuri…, iar ei, pentru ca eu am avut mai mult decat contracandidati, eu am candidat impotriva administratiei locale mazare, ei au dat oemenilor mese la restaurant, zilnic in ultimele saptamani– le-au cumparat voturile. Eu le-am spus oamenilor ca vreau sa fac legi bune pentru ei, sa promovez cinstea, sa lupt contra coruptiei; ei au amenajat in graba un parculet, au marcat o trecere de pietoni, au promis ca vor face…tot ce trebuie sa faca defapt administratia locala.
Ce au inteles oamenii? Au votat-o pe ea, pentru ca primarul le da pachete, nu i-a interesat legile mele…
Nu sunt suparata, nici macar malitioasa, vreau doar sa intelegeti cat de putina cultura politica are populatia Romaniei. Sunt si foarte saraci, iar ei se folosesc de saracia oamenilor, ii induc in eroare.
Pentru mine campania pentru alegerile parlamentare din acest an a fost o adevarata lectie, pentru ca am trait-o altfel decat pana acum.
Ce am invatat? Am invatat ca banul este ochiul dracului, dar sunt foarte multi cei care se uita la ei, la bani ma refer. Am invatat ca legea nu este facuta ca sa poata castiga cei care se prind in lupta dreapta, ci cei care arunca in lupta mai multe resurse, care se folosesc de „vederea slaba” a autoritatilor, a media, si chiar a cetatenilor.
Am obtinut 26% fara sa fac practic ceva deosebit, doar am vorbit cu oamenii…si am aflat multe dintre problemele lor, dintre asteptarile si dorintele lor. Vi le voi spune pe rand aici, in lumea noastra virtuala si voi incerca sa gasesc solutii pentru ele, chiar daca in Constanta, cel putin pentru o vreme, administatia locala nu are vreme sa se ocupe de ele, mai ales daca vor veni ca propuneri ale mele.
Am obtinut 26% chiar daca multi dintre cetatenii din colegiul 8 au fost dezinformati in legatura cu sectia la care vor vota; s-au produs neintelegeri, oamenii au fost trimisi de la o sectie la alta pana au renuntat. In sectiile de votare din colegiul 8 au fost expuse buletine de vot – specimen, valabile in alte colegii, continand numele altor candidati…toate astea demostreaza ca le-a cam fost frica de mine, celor care s-au constituit in „contracandidata” mea.
Ei, dar de acum incepe munca adevarata in ce ma priveste pentru ca ma gandesc sa monitorizez foarte aproape si de cate ori se intalneste ea cu alegatorii din colegiul 8, dar si ce va face din toate promisiunile avansate. Le voi spune constantenilor, peste 4 ani pe cine au votat.
Cred ca sunt datoare sa fac acest lucru, fata de constanteni, si in mod deosebit fata de toti cei care mi-au fost alaturi si pe care nu vreau sa ii dezamagesc.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, care mi-au dat puterea lor pentru ca sa am energia necesara, care m-au molipsit cu optimismul lor, cu speranta ca schimbarea se va produce si nu este prea tarziu.
Sunt mai bogata acum dupa ce am cunoscut si am interactionat cu atatia oameni minunati,
Va multumesc tuturor, am mare incredere in voi!
Magnetismul contagios
Sunt oameni care poarta cu ei o energie aparte. Imi place sa cred ca sursa acestei energii este intotdeauna intalnirea dintre gandirea clara si simtirea curata. Aceasta credinta mi s-a reconfirmat duminica, 16 noiembrie, cand, sosit in vizita la Constanta, Theodor Stolojan a poposit si la Gradinita din km 4 – 5, unde se intampla o intalnire de joaca, copiii si parintii lor.
Iubesc portocaliul, este culoarea care pentru mine reprezinta vitalitatea si optimismul vietii. De aceea, ne-am adunat acolo pentru un concurs de desene cu creta portocalie si pentru multe alte bucurii portocalii.
Vizita viitorului prim-ministru a fost un semn bun, o speranta pentru noi toti cei care ne aflam acolo, ca Romania va intra pe maini bune si ca in curand vom avea gradinite si scoli ca in Europa, parcuri si locuri de relaxare, sisteme de educatie care sa valorifice potentialul si vocatia tinerilor, ca vom trai decent si vom simti ca suntem respectati si protejati de statul caruia ii platim impozite si taxe, caruia ii dedicam ani de studiu, energia noastra de oameni tineri si experienta noastra de oameni maturi si, mai apoi, varstnici.
Vibratia care s-a generat la vizita in Constanta a vice-presedintelui PD-L, dl. Theodor Stolojan, viitorul prim-ministru al Romaniei, mi-a confirmat convingerea ca unii oameni poarta cu ei un magnetism emblematic pentru sansa de a pune lucrurile in miscare.
Theodor Stolojan a stat de vorba cu oamenii, a daruit copiilor mici atentii si i-a incredintat pe cei care se gandesc la viitorul copiilor lor ca programul anti-criza, care completeaza programul de guvernare al PD-L, are solutii pentru Romania: pentru copiii ei, pentru parintii si bunicii lor, pentru economia si politica tarii, pentru un loc demn al Romaniei pe harta Europei.
Am simtit cu totii forta competentei si a seriozitatii pe care o degaja o persoana puternica si echilibrata ca Theodor Stolojan, omul care reprezinta sansa Romaniei de fi condusa de un guvern care sa tina cu cetateanul. Sunt fericita si onorata sa am suportul lui Theodor Stolojan!
Educatie si cercetare pentru societatea cunoasterii
Strategia Nationala pentru educatie “Educatie si cercetare pentru societatea cunosterii” reprezinta un pas important realizat de catre Comisia Prezidentiala pentru Educatie de pe langa Presedintia Romaniei, un pas care urmeaza semnarii Pactului pentru educatie si prefateaza pachetul de legi pentru educatie.
Continutul primei strategii consistente si coerente pentru educatie ne intereseaza pe toti actorii sistemului de educatie: cadre didactice, elevi, parinti, reprezentanti ai comunitatii, administratiei locale.
Opinii, explicitari, interpretari, completari sunt, cu siguranta bine primite de catre membrii Comisiei.






