Respect

Jos palaria in fata initiativei unui post de radio de a discuta azi despre “RESPECT”. Am crezut ca in sfarsit, iata, media readuce valorile autentice in fata romanilor. Dar bucuria mi-a fost de scurta durata! foarte curand discutia a fost cantonata in zona ridicolului: vorbim despre respect ca si norma care se exercita de sus in jos sau de jos in sus pe scara ierarhica, despre respectarea regulilor de circulatie…, “astazi nimeni nu mai respecta nimic”…si alte de acest fel.

Moderatorul insusi isi punea problema daca respectul vine de jos in sus sau de sus in jos!

Cred ca traversam o perioada foarte dificila, in care valorile autentice sunt  profund desconsiderate si tratate ca pe niste achizitii vremelnice, ieftine, obtinute cu efort minim si care au efecte nesemnificative asupra vietii noastre zilnice.

Respectul vine din interiorul fiecaruia dintre noi, daca am fost educati asa. Respectul de sine este rotita care pune in miscare mecanismul numit “respect”. Daca te respecti pe tine, inseamna ca recunosti respectul ca pe o valoare si o vei promova in fiece moment, de cand te trezesti dimineata pana ce adormi noaptea, in egala masura fata de tine si fata de altii. 

Se spune ca respectul aste o norma care tine de educatie… Educatia nu este insa ceva care se intampla zilnic de la 8.00 – 10.00, ci permanent, atat timp cat respiram: educatia formalizata, institutionalizata, cea informala si nonformala, inclusiv prin media.

Ma intreb oare este o dovada de respect pentru populatie ca, sub palaria informarii publice, sa fie distorsionate, interpretate mesaje de catre cei care ar trebui sa informeze? Oare cum se impaca respectul cu minciuna, manipularea, inscenarea?  

Vorbim despre respect ca si norma care tine de caracterul fiecaruia dintre noi, de ceea ce suntem fiecare dintre noi, dar si ca norma administrativa, legislativa – respectare regulilor si a regulamentelor la care ne facem partasi.

Eu personal respect!, respect regulile, regulamentele, legile, respect oamenii, in contact direct cu ei, ca si pietoni sau soferi…Cati dintre noi o fac? marea majoritate a celor pe care eu ii cunosc se comporta cu respect, atunci de ce sa fim desconsiderati si tratati ca fiind printre cei toti care nu mai respecta nimic? e lipsa de respect!

Cum putem invata respectul? nu numai scoala ne invata, ci si bunul simt din noi, practica din familiile noastre, din colectivele in care activam, la orice varsta, in orice context. Poate ne uitam prea mult la televizor? Precis Basescu e de vina…

Respectul de sine este solutia! invatati sa va respectati, dragi prieteni. 

Cafea cu gust de amintiri amare si actuale

Ultima carte pe care am citit-o m-a fascinat. Gheorghe Florescu, autorul cartii ”Confesiunile unui cafegiu”  m-a cucerit cu scrierea lui simpla, clara, adevarata, curajoasa. Da, este o carte pe care, dragi prieteni, in egala masura tineri si mai putin tineri trebuie sa o cititi. Este  rememorarea vietii noastre asa cum era ea inainte de ‘89. Cei mai tineri afla cum era viata sub comunisti, asa cum era ea si nu asa cum nu si-o mai amintesc multi dintre cei care au trait-o dar din diverse motive o neaga acum. Ma cutremura mesajul indirect pe care l-am desprins din aceasta carte: atentie, aceia, comunistii, nationalisti sau internationalisti sunt inca printre noi, si-au schimbat doar culoarea politica dar naravul, ba!  Este cutremurator, chiar inspaimantator prin ce ne-a fost dat sa trecem, pentru ca un grup restrans de oameni sa detina puterea totala, puterea mintilor noastre.

Am inteles mai bine Revolutia din scrierea lui Florescu, decat din toate scrierile si vorbele din media.

Acum incep sa ma intreb, dragi prieteni, cine sunt cei care se lupta acum pentru putere? nationalistii si internationalistii? Da, ei sunt, peste tot: in politica, in media, in societatea civila, in societatea profesionala – patronate si sindicate…sunt cei care striga primii: jos comunistii! jos! jos! manipuleaza si mint oamenii, poate, poate cineva ii crede.

Citind cartea asta, mi-am dat seama ca incepusem sa uit ce viata chinuita, nedreapta si umilitoare am avut inainte de ‘89.

Va invit, pe cei pe care Revolutia ia gasit la varsta adulta sa nu uite, pentru ca ceea ce se uita se poate repeta si asta ar fi o crima!

Mi-ar placea sa il intalnesc pe acest om!

2009

La Multi Ani! 2009 sa ne aduca tuturor sanatate, bucurii si impliniri pe plan personal si profesional. Cei dragi sa ne fie alaturi, sa ne bucuram impreuna de implinirea dorintelor.
Pacea, prosperitatea si tihna sa nu ne ocoleasca.
Urez tuturor celor care viziteaza blog-ul meu aceleasi impliniri pe care mi le doresc mie, iar celor care mi-au fost alaturi in campania pentru alegeri parlamentare, le multumesc, inca o data si le promit ca nu ii voi dezamagi. Nu ma voi schimba, nu voi uita de nevoile constantenilor, voi incerca sa le infrumusetez viata, chiar daca nu o voi putea face direct ca si parlamentar, ci prin intermediul color la care voi apela.
La Multi Ani si nu uitati sa va bucurati in fiecare clipa pe care o traiti!

Mos Craciun

Mosul a trecut si pe la noi…toti am fost cuminti anul acesta! Bucurie, masa imbelsugata, mici atentii, toate in mijlocul celor dragi… e cel mai frumos lucru pe care mi-l doresc in fiecare an. Si anul acesta a fost tot asa: cu totii in jurul bradului, incercand sa ne gasim, primii, cadourile pe care mosul ni le-a adus, o masa frumoasa, impodobita si bogata…cele mai frumoase cadouri.

“Craciun fericit” este o urare foarte potrivita, cuprinzatoare, complexa, pentru ca fericirea insasi este un lucru deloc simplu de realizat si, in acelasi timp un lucru care ni se intampla zilnic, dar nu stim sa o vedem intotdeauna.

 Bucurati-va de sarbatorile Craciunului, bucurati-va ca sunteti alaturi de cei dragi…sau unde si cum ati ales sa fiti! Bucurati-va de lucrurile marunte din fiecare zi pentru ca ele sunt cele care determina lucrurile importante…traiti!

Ziua mondiala a profesorului

Multumesc profesore, multumesc pentru ca sunt asa cum sunt!

Dragii mei profesori, stimati colegi, azi, la moment aniversar, toate gandurile mele bune sunt indreptate, cu condescendenta spre dumneavoastra.

La multi ani profesore!

Vremea Domnului Trandafir

Profesorii trebuie sa isi recastige statutul social pe care l-au avut pe vremea Domnului Trandafir. Respectul si increderea sunt cei doi stalpi pe care statutul social al profesorului ar trebui sa se sprijine. Daca respect nu este si nici incredere…atunci cum poti sa te apropii de sufletul si mintea copilului? ce sa il inveti? de ce sa te creada?

Este adevarat ca increderea in profesori a scazut si datorita micimii unora dintre ei care, din motive financiare, au facut rabat de la calitate, seriozitate, constiinta. Sa nu generalizam insa, cei multi au har, isi fac datoria cu profesionalism.

Cu siguranta profesorii trebuie sa fie mai bine platiti, chiar daca nu raportat la PIB-ul tarilor europene spre care ne uitam cu jind. Majorarea aprobata recent de Camera Deputatilor, imi da totusi un sentiment amar. Sa va spun dece: in anii electorali scoala devine un camp de lupta politica. Pai cum sa mai fie respectati profesorii din moment ce sunt si se lasa atrasi in astfel de dispute?

Daca salariile profesorilor ar fi fost marite cu ceva vreme in urma, macar jumatate de an, as fi crezut ca in egala masura, guvernantii si parlamentarii au analizat si decis in favoarea profesorilor pentru ca era nevoie…in virtutea incercarii de a reaseza profesorul acolo unde ii este locul, dar in contextul existent, din ce in ce mai mult cred ca au facut acest gest NUMAI PENTRU EI, pentru ca profesorii sa le dea votul. PSD-ul  repeta ca o moara stricata ca initiativa i-a apartinut, PNL-ul  lasa sa se inteleaga ca nu a stiut ca nu exista fonduri…cum asa? Promovarea initiativelor legislative respecta niste proceduri si un traseu foarte clar si destul de sinuos. Cand se ajunge la vot final se presupune ca ministrii de resort ( al educatiei si al finantelor) deja au avizat sau macar si-au exprimat un punct de vedere…Este jignitor ca profesorii sunt folositi ca masa de manevra! Sunt multi, este adevarat si pot inclina balanta cum nici nu te astepti, dar daca intr-o zi profesorii se vor revolta pe bune impotriva celor care ii umilesc? a acelora care ii desconsidera si ii bajocoresc? Si ma refer la revolta profesorilor celor multi si nu a reprezentantilor lor! Ma bucur pentru bugetul profesorilor dar sunt trista pentru spiritul lor.

Inceput

Cine sunt eu? care sunt valorile in care cred? 

Am ales comunicarea virtuala pentru a lansa catre voi teme pe care sa le dezbatem  pentru ca este rapida si iti permite tie, si tie, si tie …. sa reactionezi, sa raspunzi, sa pui intrebari, sa iti dai cu parerea.

Fiecare dintre noi este important, iar ideile bune vin de unde nici nu te astepti.

De cand ma stiu am multe lucruri de spus, dar si mai multe am de invatat de la cei cu care intru in dialog.  
 

Cred in voi, cei care aveti ceva de spus.

Cred in voi, cei care vreti sa stiti de ce se intampla totul in jurul vostru.

Cred in voi, cei care nu va supuneti doar din sentiment de disciplina sau blazare.

Cred in oameni si in potentialul lor ceativ si imi place sa ii ascult…pentru ca de la ei invat sa fiu mai buna.

Cred ca perfectiunea nu exista, dar trebuie sa existe competitia cu sine, ca si masura a evolutiei personale. 
 

Hai sa discutam!