Scoala dupa scoala…sau la scoala fara ghiozdan

Va trebui sa luam taurul de coarne si sa incepem sa facem in tara asta ceea ce trebuie! Nu mai este timp sa tot incercam, apoi sa ne razgandim, apoi vin altii si strica totul, pe motiv ca nu ii reprezinta ce au facut predecesorii si asa mai departe.

Cei care chiar sufera sunt copiii, ei, care defapt ar trebui sa beneficieze de un sistem de educatie coerent, flexibil, prietenos dar ferm si nu in ultimul rand individualizat daca nu chiar personalizat. Fiecare dintre ei sa simta ca sistemul ii reprezinta, sa se regaseasca in el cu idealuri, aptitudini…sa poata alege si mai ales sa i se respecte optiunea.

Nu e greu de facut ceea ce trebuie, sunt multi oameni in tara care stiu si pot, doar ca nu au sansa asta.

Haideti sa incercam aici, sa adunam niste opinii.

Invatamantul primar si gimnazial trebuie sa fie organizat astfel incat atunci cand pleaca de la scoala copiii sa nu mai aiba lectii, teme pentru a doua zi, sa nu mai care kilograme de carti, caiete, fata de banca, echipament sportiv…

Se vehiculeaza teoria ca la noi, in Romania, copiii stau prea multe ore la scoala. Eu cred ca nu asta este problema, ci faptul ca ziua de scoala inseamna un numar de 6 – 7 ore in care elevii sunt ascultati, li se preda, au de prezentat teme… pe care le fac acasa dupa o astfel de zi de scoala. Dar daca ziua de scoala ar avea o alta structura? care? iata cum va propun eu:

2 – 3 ore de predare – invatare, evaluarea fiind formativa este integrata  in procesul de predare – invatare, vazut ca intreg.

1 – 2 ore de activitati de relaxare, team building, recreative, cand invatarea se face informal

1 – 2 ore de documentare, lucru la proiecte pe termen semestrial, teme asistate si realizate individual sau prin cooperare.

Ce spuneti daca ziua scolarilor ar incepe la 9.00, ar fi inclusa masa de pranz/gustare si s-ar incheia cel tarziu la ora 15.00?

In intervalul de timp din zi in care elevul nu este la scoala sau in alt cadru organizat/extracurricular, functioneaza educatia nonformala, care poate fi si ea planificata si controlata.

Pentru asistarea elevilor la teme si lucrul la proiecte, documentare etc, ne-ar fi de mare folos expertiza cadrelor didactice pensionare, care, in sistemul castig – castig, ar avea posibilitatea sa isi completeze bugetul foarte mic de care dispun dupa o viata de munca.

Spatiu exista din belsug, mai ales ca populatia scolara este in scadere, iar bani pentru reorganizarea si dotarea acestor spatii exista, doar trebuie bine chibzuiti – Fondurile structurale vor sprijini bugetul de stat.

Dar repetentia? cui foloseste? cat este de costisitoare? nu ma gandesc numai la costuri, ci si la timpul consumat de catre elev pentru a atinge baremul minim de promovare la 1 – 3 discipline din cele 10 – 14. Repetentia este un siplu instrument al unei educatii coercitive, care nu are nimic in comun cu democratizarea educatiei sau cu implicarea elevului in propria sa educatie, ceea ce reprezinta succesul educatiei asumate.

Ar fi posibil sa nu mai avem repetentie in sistemul nostru de invatamant? cu ce o vom inlocui sunt intrebari lansate in eter…la care o data si o data vom avea raspuns.

Va astept la cafeneaua profesionala la care, poate, creionam impreuna un sistem educational virtual.

Advertisements

Gandesc altfel

Imi pasa de tot ce se intampla in jurul meu si nu pot ramane impasibila, atat timp cat vad lucrurile altfel, gandesc altfel decat politicienii de acum care pun interesele cetatenilor in slujba lor, sfidand legile firii.

Nu sunt politician, nu stiu sa fac politica, dar intentionez sa candidez la Camera deputatilor in aceasta toamna. De ce?

Nimic mai simplu: in opinia mea politica de dragul politicii este pierdere de timp, dar munca in slujba cetateanului iti poate aduce mari satisfactii…asta e politica pe care stiu si vreau sa o fac. Ce satisfactii mai mari poate avea cineva decat sa vada fetele zambitoare ale celor la fericirea, linistea, siguranta carora a contribuit?

Tinerii de toate varstele vor fi cei pentru care voi munci daca voi ajunge deputat, …si tot pentru ei voi continua sa gandesc daca sortii si voturile nu imi vor surade.

Nu imi propun lucruri foarte mari pentru ca sigur nu voi putea muta muntii, dar sunt la fel de sigura ca microfonul Camerei Deputatilor ar putea auzi de la mine toate acele lucruri care trebuie sa se stie, pe care avem dreptul si obligatia morala sa le spunem, iar cine are urechi…poate le aude.

Legi morale, care sa stopeze si sa previna abuzurile, coruptia de orice fel. Acestea sunt reperele pe care mi le-am fixat.

Ce credeti? e bine ce fac?

Va invit pe voi, consilierii mei virtuali, sa ma ajutati sa iau decizia corecta.

Vremea Domnului Trandafir

Profesorii trebuie sa isi recastige statutul social pe care l-au avut pe vremea Domnului Trandafir. Respectul si increderea sunt cei doi stalpi pe care statutul social al profesorului ar trebui sa se sprijine. Daca respect nu este si nici incredere…atunci cum poti sa te apropii de sufletul si mintea copilului? ce sa il inveti? de ce sa te creada?

Este adevarat ca increderea in profesori a scazut si datorita micimii unora dintre ei care, din motive financiare, au facut rabat de la calitate, seriozitate, constiinta. Sa nu generalizam insa, cei multi au har, isi fac datoria cu profesionalism.

Cu siguranta profesorii trebuie sa fie mai bine platiti, chiar daca nu raportat la PIB-ul tarilor europene spre care ne uitam cu jind. Majorarea aprobata recent de Camera Deputatilor, imi da totusi un sentiment amar. Sa va spun dece: in anii electorali scoala devine un camp de lupta politica. Pai cum sa mai fie respectati profesorii din moment ce sunt si se lasa atrasi in astfel de dispute?

Daca salariile profesorilor ar fi fost marite cu ceva vreme in urma, macar jumatate de an, as fi crezut ca in egala masura, guvernantii si parlamentarii au analizat si decis in favoarea profesorilor pentru ca era nevoie…in virtutea incercarii de a reaseza profesorul acolo unde ii este locul, dar in contextul existent, din ce in ce mai mult cred ca au facut acest gest NUMAI PENTRU EI, pentru ca profesorii sa le dea votul. PSD-ul  repeta ca o moara stricata ca initiativa i-a apartinut, PNL-ul  lasa sa se inteleaga ca nu a stiut ca nu exista fonduri…cum asa? Promovarea initiativelor legislative respecta niste proceduri si un traseu foarte clar si destul de sinuos. Cand se ajunge la vot final se presupune ca ministrii de resort ( al educatiei si al finantelor) deja au avizat sau macar si-au exprimat un punct de vedere…Este jignitor ca profesorii sunt folositi ca masa de manevra! Sunt multi, este adevarat si pot inclina balanta cum nici nu te astepti, dar daca intr-o zi profesorii se vor revolta pe bune impotriva celor care ii umilesc? a acelora care ii desconsidera si ii bajocoresc? Si ma refer la revolta profesorilor celor multi si nu a reprezentantilor lor! Ma bucur pentru bugetul profesorilor dar sunt trista pentru spiritul lor.

Inceput

Cine sunt eu? care sunt valorile in care cred? 

Am ales comunicarea virtuala pentru a lansa catre voi teme pe care sa le dezbatem  pentru ca este rapida si iti permite tie, si tie, si tie …. sa reactionezi, sa raspunzi, sa pui intrebari, sa iti dai cu parerea.

Fiecare dintre noi este important, iar ideile bune vin de unde nici nu te astepti.

De cand ma stiu am multe lucruri de spus, dar si mai multe am de invatat de la cei cu care intru in dialog.  
 

Cred in voi, cei care aveti ceva de spus.

Cred in voi, cei care vreti sa stiti de ce se intampla totul in jurul vostru.

Cred in voi, cei care nu va supuneti doar din sentiment de disciplina sau blazare.

Cred in oameni si in potentialul lor ceativ si imi place sa ii ascult…pentru ca de la ei invat sa fiu mai buna.

Cred ca perfectiunea nu exista, dar trebuie sa existe competitia cu sine, ca si masura a evolutiei personale. 
 

Hai sa discutam!