Scoala dupa scoala…sau la scoala fara ghiozdan

Va trebui sa luam taurul de coarne si sa incepem sa facem in tara asta ceea ce trebuie! Nu mai este timp sa tot incercam, apoi sa ne razgandim, apoi vin altii si strica totul, pe motiv ca nu ii reprezinta ce au facut predecesorii si asa mai departe.

Cei care chiar sufera sunt copiii, ei, care defapt ar trebui sa beneficieze de un sistem de educatie coerent, flexibil, prietenos dar ferm si nu in ultimul rand individualizat daca nu chiar personalizat. Fiecare dintre ei sa simta ca sistemul ii reprezinta, sa se regaseasca in el cu idealuri, aptitudini…sa poata alege si mai ales sa i se respecte optiunea.

Nu e greu de facut ceea ce trebuie, sunt multi oameni in tara care stiu si pot, doar ca nu au sansa asta.

Haideti sa incercam aici, sa adunam niste opinii.

Invatamantul primar si gimnazial trebuie sa fie organizat astfel incat atunci cand pleaca de la scoala copiii sa nu mai aiba lectii, teme pentru a doua zi, sa nu mai care kilograme de carti, caiete, fata de banca, echipament sportiv…

Se vehiculeaza teoria ca la noi, in Romania, copiii stau prea multe ore la scoala. Eu cred ca nu asta este problema, ci faptul ca ziua de scoala inseamna un numar de 6 – 7 ore in care elevii sunt ascultati, li se preda, au de prezentat teme… pe care le fac acasa dupa o astfel de zi de scoala. Dar daca ziua de scoala ar avea o alta structura? care? iata cum va propun eu:

2 – 3 ore de predare – invatare, evaluarea fiind formativa este integrata  in procesul de predare – invatare, vazut ca intreg.

1 – 2 ore de activitati de relaxare, team building, recreative, cand invatarea se face informal

1 – 2 ore de documentare, lucru la proiecte pe termen semestrial, teme asistate si realizate individual sau prin cooperare.

Ce spuneti daca ziua scolarilor ar incepe la 9.00, ar fi inclusa masa de pranz/gustare si s-ar incheia cel tarziu la ora 15.00?

In intervalul de timp din zi in care elevul nu este la scoala sau in alt cadru organizat/extracurricular, functioneaza educatia nonformala, care poate fi si ea planificata si controlata.

Pentru asistarea elevilor la teme si lucrul la proiecte, documentare etc, ne-ar fi de mare folos expertiza cadrelor didactice pensionare, care, in sistemul castig – castig, ar avea posibilitatea sa isi completeze bugetul foarte mic de care dispun dupa o viata de munca.

Spatiu exista din belsug, mai ales ca populatia scolara este in scadere, iar bani pentru reorganizarea si dotarea acestor spatii exista, doar trebuie bine chibzuiti – Fondurile structurale vor sprijini bugetul de stat.

Dar repetentia? cui foloseste? cat este de costisitoare? nu ma gandesc numai la costuri, ci si la timpul consumat de catre elev pentru a atinge baremul minim de promovare la 1 – 3 discipline din cele 10 – 14. Repetentia este un siplu instrument al unei educatii coercitive, care nu are nimic in comun cu democratizarea educatiei sau cu implicarea elevului in propria sa educatie, ceea ce reprezinta succesul educatiei asumate.

Ar fi posibil sa nu mai avem repetentie in sistemul nostru de invatamant? cu ce o vom inlocui sunt intrebari lansate in eter…la care o data si o data vom avea raspuns.

Va astept la cafeneaua profesionala la care, poate, creionam impreuna un sistem educational virtual.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s