Scrisoare deschisa catre profesori

 

Dragi slujitori ai şcolii,

Cu respect şi recunoştinţă, cu preţuire şi admiraţie, ne adresăm minunatei, puternicei, numeroasei categorii sociale a celor care şi-au ales activitatea didactică din vocaţie, slujind-o cu responsabilitate şi dedicându-se cu dăruire de părinte “Măriei-Sale, Copilul”.

Ceea ce se petrece în ultima vreme în sistemul de învăţământ românesc a dus în mod nedrept la discreditarea personalului didactic, de-a dreptul stigmatizat din cauza inevitabilelor revendicări, de cele mai multe ori de ordin material, (deloc de neglijat), dar şi din cauza defectuoasei abordări a problemelor şcolii în conţinutul şi specificitatea acestei instituţii unice de instrucţie şi educaţie.

Nu trebuie uitat niciun moment că societatea românească a evoluat de-a lungul timpului prin devotamentul şi munca susţinută a slujitorilor şcolii şi că dascălii au fost aceia care au format un tineret competent, serios, muncitor şi civilizat, care a asigurat forţă de muncă, dar şi specialişti în toate domeniile, iar performanţele, indiferent de domeniu, tehnic, medical, artistic sau sportiv, au dus în lume gloria României.

Aşa cum au arătat înaintaşii noştri, întemeietori ai invăţământului românesc, Gh. Asachi, Gh. Lazăr, Spriru Haret, ca şi marii scriitori ai neamului, Eminescu, Creangă, o naţie fără şcoală este o naţie fără viitor, fără perspective de progres şi civilizaţie.

Şcoala românească trebuie aşezată urgent pe temeiuri instructive şi educative care, valorificând tradiţia învăţâmântului românesc, să devină o instituţie modernă,performantă, în care omului de la catedră să i se asigure un statut social bine definit, în care să primeze respectul şi demnitatea.

Toţi am fost elevi. Multe se uită în lumea aceasta, dar nimeni, niciodată, nu a uitat fiinţa care i-a

pus condeiul în mână, însoţindu-i nu doar cu mişcarea propriei mâini, dar şi cu căldura inimii, conturul primelor litere. Cu toţii ne emoţionăm încă la amintirea celor care ne-au desluşit tainele cifrelor, ale fenomenelor naturii, ne-au cizelat limbajul şi ne-au trezit sentimente duioase pentru tot ceea ce este românesc.

Chiar dacă mulţi dintre aceştia au ajuns la vârsta senectuţii, ei nu au ieşit cu adevărat la pensie (poate doar cuponul sărăcacios de pensie le aminteşte nemilos condiţia vârstei lor), deoarece încă răspândesc lumină, continuă să transmită din bogaţia minţii şi sufletului lor, dacă nu altor copii, măcar nepoţilor lor. Merită să ne gândim şi la ei, fiindcă sufletul lor vibrează la fiecare început de an şcolar când zăresc pâlcurile de copii ce se îndreaptă spre şcoală, fiindcă cine a purtat catalogul sub braţ zeci de ani nu iese cu adevărat la pensie niciodată!

Pentru toţi cei care ştiu ce sentimente trezesc zecile de ochi aţintiţi asupra omului de la catedră, ce responsabilitate imensă are pentru acesta fiecare mesaj transmis oral sau pe tabla albită decretă, ne propunem să milităm activ, cerând societăţii româneşti şi, mai ales, guvernanţilor acestei ţări, să aşeze la locul cuvenit şcoala românească, drept instituţie de instrucţie şi educaţie de prim rang şi să redea meritata demnitate slujitorilor ei.

Cu respect şi recunoştinţă pentru efortul depus de oamenii de la catedră, vom lupta pentru recuperarea demnităţii lor!

 

Paloma Petrescu

Deputat PD-L colegiul 8

 

Advertisements

One thought on “Scrisoare deschisa catre profesori

  1. Stimata Doamna Paloma Petrescu,

    Cu multa placere v-am citit gandurile exprimate in cuvinte atat de sensibile. Ele reflecta sufletul unei persoane dedicate in intregime a ceea ce desemnam prin notiunea de “educatie”, notiune care, din pacate, pentru foarte multi care il utilizeaza este un concept gol, pe care doar unii ii mai inteleg justa valoare pentru prezent si viitor.
    Intr-adevar, redarea demnitatii cadrelor didactice este esentiala. Pe de o parte, se cere competitivitate, se pretind rezultate din partea cadrelor didactice, pe de alta parte, nu sunt oferite conditiile necesare pe masura pretentiilor.
    Cu toate acestea, foarte multi profesori obtin rezultate extraordinare, pentru care “educatia” romaneasca este mult apreciata. Multi profesori sunt insa dezamagiti de nepasarea autoritatilor care, se pare, nici acum nu au inteles inca rolul profesorilor in formarea unei societati competitive.
    Constat cu uimire ca inca exista in societatea romaneasca persoane care asimileaza profesorii celorlalte categorii de bugetari. Ceea ce se uita este ca munca profesorului este una de “foc continuu”, nu cum isi imagineaza nestiutorii ca profesorii si-au tinut orele, au semnat condica de prezenta pentru orele respective, si gata, au timp liber berechet. Dimpotriva, pentru un profesor care se respecta pregatirea orelor de predare, documentarea, adoptarea unor metode de predare astfel incat materia predata sa fie cat mai accesibila si usor de retinut de catre elevi/studenti sunt esentiale. Aceasta este o munca ce inghite mult timp si pe care nici un om de calitate nu o va flutura in fata guvernantilor pentru a cersi un ban in plus. Aceste aspecte trebuiau cunoscute si pana acum, incluzand si scopul educatiei, si anume formarea unor generatii de care tara aceasta sa nu se jeneze, formarea unor generatii care sa se afirme oriunde in lume nu numai prin munci necalificate mult mai bine platite decat intelectualii Romaniei, formarea unor generatii care sa contribuie direct la ridicarea imaginii Romaniei in lume si la redobandirea mandriei de roman.
    Sunt teluri despre care multi vorbim dar care se limiteaza in multe situatii la “vorbe”.
    De aceea, ma bucura nespus sa vad atata daruire si pasiune in vorbele unui candidat, vorbe care stiu sigur ca, in cazul in care ar fi ales, nu s-ar opri aici. Multa lume a auzit de prof. Paloma Petrescu, de munca sustinuta pe care a depus-o si in perioada in care a lucrat in Ministerul Educatiei, prea scurta din pacate pentru a culege si roadele binemeritate. Prezenta sa in Parlamentul Romaniei va determina in mare masura si o schimbare de optica in privinta importantei pe care tara intreaga trebuie sa o acorde din nou acestui sector de activitate, de mare responsabilitate – formarea generatiilor ce ne urmeaza.
    Se stie ca educatia se realizeaza si prin imitatie. Daca autoritatile acorda respectul cuvenit profesorilor, si elevii/studentii vor privi la fel profesorii. Daca nu, oricat de mult ar face vorbele si cunostintele unui profesor sa vibreze corzile sensibile ale cunoasterii tinerilor, acestia se vor bucura de beneficiul cunoasterii, dar se vor “jena” in a-i respecta pe fata pe cei carora le datoreaza atat de mult.
    Va doresc din tot sufletul, Doamna Paloma Petrescu sa deveniti parlamentar, nu in ultimul rand, si pentru ca faceti parte din categorioa de oameni ce trebuie urmati pentru ca stiu ca stiu.
    (Proverb chinezesc: Invata-l pe cel care stie ca nu stie, Ocoleste-l pe cel care nu stie ca nu stie, Trezeste-l pe cel care nu stie ca stie, Urmeaza-l pe cel care stie ca stie).
    Succes,
    Veronica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s