Retrospectiva 2014

2014 a fost un an…

2014 a fost un an! A alergat prin viata mea; este anul despre care cel mai bine as spune ca nu stiu exact cand a inceput si cand s-a incheiat! A fost un an plin – munca multa, consum nervos, ritm alert de lucru pentru incadrarea in grafic (grafic stabilit de altii!), oboseala, tradari (da! tradari din partea unor persoane care s-au dovedit a fi altfel decat lasau sa se vada…sau poate asteptarile mele nu au avut fundament), dar bilantul ramane totusi pozitiv – pentru mine 2014 a fost un an bun,

  • cu impliniri personale și profesionale, cu atât mai notabile, cu cât au fost foarte muncite,
  • cu recunoștință pentru capacitatea de a învăța lucruri noi,
  • cu satisfacția lucrurilor realizate,
  • cu bucuria de a fi fost într-o formă de sănătate care nu mi-a dat bătaie de cap.

Am scris…

Am creat…

Am oferit…

Am aplicat…

Am proiectat… pentru 2015

2014 a fost un an frumos, care a zburat, dar mi-a lăsat din trecerea lui puterea, speranța, luciditatea, încrederea…de care am nevoie în 2015.

Advertisements

La multi ani 2015

Stiu, ma veti intreba unde am fost pana acum? ce am facut? de ce tocmai acum revin?….

Aveti dreptate! stiu ca trebuie sa dau explicatii, dar deocamdata…

La multi ani! sa intampinati noul an cu veselie si cu optimism!

Ne auzim curand, promit. De data aceasta promit sa revin curand.

Va voi explica ce am facut, de ce am facut ce am facut, pe unde am fost,ce planuri am pentru 2015 si altele…

Pe curand,

 

 

Scrisoare deschisa

Dragi prieteni,

Vreau sa va imparasesc amaraciunea mea de ultima ora…

Orice ar face unii sau mai bine zis nu ar face ca sa traiasca linistiti, in pace, sa se bucure de rezultatele muncii lor si sa fie multumiti de trecerea lor prin aceasta viata…nu e bine, ba chiar e suspect pentru cate unul, care isi infige mainile in parul tau si…te “coafeaza” asa cum vrea el, dupa regulile lui si cu instrumente nu tocmai “dezinfectate”! “Ce o avea cu mine?” te gandesti. “Nimic, ce sa aiba, doar incearca sa isi castige existenta; cum poate!” Fiecare dintre noi isi vinde marfa, nu e asa? Depinde insa ce marfa vinzi si cum o ambalezi. Despre ce vorbesc? e o intrebare fireasca, dragi prieteni.

Acum putin timp, un…nu stiu cum sa ii spun altfel decat “saptamanal de scandal”, cum de altfel se autointituleaza, a publicat un articol care constituie un atac la democratie, la atitudine corecta fata de munca si institutii ale statului si, implicit, un atac la persoana mea.

Am trimis semnatarului articolului un drept la replica, dar pentru ca sunt sigura ca nu va aparea, sau va fi publicat ciuntit si interpretat, vi-l impartasesc tuturor aici, in spatiul virtual. Ca sa va spun sincer simt un sentiment de disconfort cand ma gandesc ca mi-au aparut numele si poza in tabloidul acela, dar…trec eu si peste asta, insa nu stiu pana cand!

Stimate domnule Claudiu Bran,

Mă văd nevoită ca pentru o corectă informare a publicului care vă citește ziarul să clarific anumite aspecte din articolul Ministerul Învățământului cotizează la familia ministrului Vlădescu, semnat de dvs în data de 04.07.2010. La subtitlul ”Coincidențe” fericite faceți afirmații insinuante, chiar neadevărate, pe care le consider defăimătoare la adresa mea. Contextul și modul în care vorbiți despre persoana mea imi pot aduce prejudicii de imagine.

Am încercat în zadar să găsesc pe site-ul ziarului la care lucrați o adresă de mail, dar…

Am vrut să postez părerea mea ca și comentariu la articol, dar… așa că vă scriu această scrisoare!

CV-ul pe  care l-ați găsit pe net nu este actualizat, dacă doriți vă pot furniza unul de ultimă oră. Vă pot pune la dispoziție, pentru informarea dvs, de asemenea, punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului I, București, (7980/P/2006) referitor la incidentul de la Teste Naționale din 2006, care în opinia dvs m-a consacrat. Aveți dreptate, incidentul respectiv a fost bine primit de o parte a media, al cărei obiectiv este să se vândă, deci…cât mai scandalos, cu atât mai atractiv! Dacă doriți să discutăm pe acestă temă, vă rog să considerați invitația, acceptată, anticipat. Mă întreb însă de ce ca urmare a evenimentului de la Bacalaureat, tot în 2006, la numai 2 săptămâni după testele naționale cu pricina (un alt ziarist a procurat subiectele de limba romană pentru examenul de Bacalaureat, în preziua examenului), președintele comisiei naționale nu a fost destituit? Tot despre posibilitatea de devoalare a subiectelor a fost vorba, dar măsura Premierului a fost diferită.

Este un eveniment care nu imi face cinste, și nici plăcere, recunosc, sunt sigură că aveți și dvs lucruri de care nu sunteți mândru, dar…tot pe net puteți găsi și alte lucruri pe care le-am făcut și nu sunt deloc rele. Spun asta pentru că văd că vă interesează cariera mea, iar cu asta mă mândresc.

Referitor la ”scandalul licitaţiilor manualelor şcolare”, la care faceți referire, vă cer explicații, dovezi și vă rog să nu considerați preluarea de pe net probă în instanță. Eu sunt la dispoziția organelor de cercetare, în orice moment, dar ce veți face dacă se dovedește că ați făcut afirmații nefondate și neverificate?

În ce privește poziția de ”prim consilier la Direcția de Buget Finanțe” trebuie să știți că era un post de execuție și prin urmare nu aveam putere de decizie. Nu am ocupat poziția aceea decât 5 sau 6 săptămâni și am plecat înainte să se declanșeze achizițiile. Puteam însă, ca și promotor al unor proiecte, unice de altfel, să ajut la pregătirea punerii lor în practică. Este vorba despre proiecte apreciate la vremea aceea: dotarea cabinetelor de consiliere școlară, dotarea școlilor de masă cu materiale sportive, dotarea laboratoarelor cu echipamente și materiale didactice etc. Au fost ideile mele, sunt proiecte unice, foarte bine primite de către sistemul de învățământ. Rolul meu era să sprijin elaborarea profilului standard pentru fiecare categorie de cabinet, laborator, astfel încât achizițiile ce urmau a se face să servească exclusiv calitatea educației. La momentul la care eu am plecat din Minister nici procedurile de finațare (centralizată sau descentralizată) nu erau finalizate, deci insinuați domnule Bran și pot considera că o faceți cu scopul de a mă defăima.

Referitor la faptul că muncesc…continui să muncesc și recunosc că mă simt utilă sistemului de învățământ din țara noastră, chiar dacă dvs considerați asta ”surprinzător”! Și apoi…am și dreptul să o fac, dreptul la muncă este reunoscut în orice țară democratică!

Acum mai bine de 1 an mi-am cerut eliberarea din învățământ, întrucât, conform legii nu mai aveam dreptul la detașare, iar eu nu încalc legea, domnule Bran. Sunt deci expert independent, lucrez ca Persoană fizică autorizată, imi plătesc taxele și impozitele la stat, precum și taxa lunară la Casa de pensii pentru cartea de muncă. Nu sunt deci angajata nimănui cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, dar trebuie să știți că lucrez, cu acte în regulă, ca manager de proiect sau ca expert pe termen lung sau scurt în mai multe proiecte, toate în domeniul educației, că asta știu să fac. Sunt consultant independent și singură decid ce oferte accept sau nu. Atât timp cât imi îndeplinesc contractele, iar clienții sunt mulțumiți, ce om de bună credință ar mai avea ceva de comentat?

În 2008, Compania Romanian Soft Company mi-a făcut oferta de a coordona ca și manager de proiect proiectul privind ”Formarea și dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului din grădinițe”, în loturile pe care le-a cîștigat. Am acceptat și iată cum se face că ”mă regăsiți” la RSC. Orice competiție, fie ea licitație sau nu, are un învingător și un învins, dar nu este corect să induceți ideea de competiție incorectă, atât timp cât aveți obligația profesională și morală să vă verificați afirmațiile. Imi este clar că nu câștigătorul licitației este cel pe care îl sprijiniți în acest articol; ce să înțeleg?

Stimate domnule Bran vă cer să publicați această scrisoare, ca și drept la replică la articolul  Ministerul Învățământului cotizează la familia ministrului Vlădescu, semnat de dvs și publicat în ”Atac la perosană” în data de 04.07.2010. Pentru că nu am încredere că o veți face eu voi publica prezentul document pe blogul meu. Imi rezerv și dreptul de a analiza măsura de a vă chema în instanță, în cazul în care nu îmi veți da satisfacție, în termenul prevăzut de lege.

În speranța că vorbele nu-mi vor fi răstălmăcite, că îmi veți cere mie, personal, clarificările de care aveți nevoie, vă asigur domnule Bran, de întreaga mea disponibilitate pentru a lămuri aspectele care mă privesc și pe care nu le cunoașteți.

                                                                                                              Paloma Petrescu

12. 07. 2010-07-11

Cainii…

Va intrebati la cine ma refer?
Nu, nu ma refer la ei, ci chiar la cainii vagabonzi, caini care fara voia lor traiesc in strada.
Daca ati sti cata revolta am adunat zilele trecute cand la un post de radio unii isi dadeau cu parerea: sa fie de acord sau nu cu euthanasierea cainilor strazii. Este incredibil cum ni se pare noua ca avem dreptul sa decidem cine mai traieste si cine nu! Azi, maine probabil ca ni se va propune sa ne spunem parerea in legatura cu dreptul la viata al altora care ne deranjeaza…
Ma intreb: pentru cine fac parlamentarii nostri legi? pentru caini? sau pentru oameni ca sa se poata apara de propria lor incapacitate?
Daca cei care raspund de siguranta cetatenilor ar avea preocupari reale pentru ca cei care reprezinta uneori un pericol pentru noi, ma refer la caini, sunt sigura ca ar gasi solutii, inclusiv noi taxe. Eu as plati daca as fi sigura ca lucratorii de la centrele pentru cainii vagabonzi nu le-ar fura mancarea, nu i-ar chinui.

Respect

Jos palaria in fata initiativei unui post de radio de a discuta azi despre “RESPECT”. Am crezut ca in sfarsit, iata, media readuce valorile autentice in fata romanilor. Dar bucuria mi-a fost de scurta durata! foarte curand discutia a fost cantonata in zona ridicolului: vorbim despre respect ca si norma care se exercita de sus in jos sau de jos in sus pe scara ierarhica, despre respectarea regulilor de circulatie…, “astazi nimeni nu mai respecta nimic”…si alte de acest fel.

Moderatorul insusi isi punea problema daca respectul vine de jos in sus sau de sus in jos!

Cred ca traversam o perioada foarte dificila, in care valorile autentice sunt  profund desconsiderate si tratate ca pe niste achizitii vremelnice, ieftine, obtinute cu efort minim si care au efecte nesemnificative asupra vietii noastre zilnice.

Respectul vine din interiorul fiecaruia dintre noi, daca am fost educati asa. Respectul de sine este rotita care pune in miscare mecanismul numit “respect”. Daca te respecti pe tine, inseamna ca recunosti respectul ca pe o valoare si o vei promova in fiece moment, de cand te trezesti dimineata pana ce adormi noaptea, in egala masura fata de tine si fata de altii. 

Se spune ca respectul aste o norma care tine de educatie… Educatia nu este insa ceva care se intampla zilnic de la 8.00 – 10.00, ci permanent, atat timp cat respiram: educatia formalizata, institutionalizata, cea informala si nonformala, inclusiv prin media.

Ma intreb oare este o dovada de respect pentru populatie ca, sub palaria informarii publice, sa fie distorsionate, interpretate mesaje de catre cei care ar trebui sa informeze? Oare cum se impaca respectul cu minciuna, manipularea, inscenarea?  

Vorbim despre respect ca si norma care tine de caracterul fiecaruia dintre noi, de ceea ce suntem fiecare dintre noi, dar si ca norma administrativa, legislativa – respectare regulilor si a regulamentelor la care ne facem partasi.

Eu personal respect!, respect regulile, regulamentele, legile, respect oamenii, in contact direct cu ei, ca si pietoni sau soferi…Cati dintre noi o fac? marea majoritate a celor pe care eu ii cunosc se comporta cu respect, atunci de ce sa fim desconsiderati si tratati ca fiind printre cei toti care nu mai respecta nimic? e lipsa de respect!

Cum putem invata respectul? nu numai scoala ne invata, ci si bunul simt din noi, practica din familiile noastre, din colectivele in care activam, la orice varsta, in orice context. Poate ne uitam prea mult la televizor? Precis Basescu e de vina…

Respectul de sine este solutia! invatati sa va respectati, dragi prieteni. 

Cafea cu gust de amintiri amare si actuale

Ultima carte pe care am citit-o m-a fascinat. Gheorghe Florescu, autorul cartii “Confesiunile unui cafegiu”  m-a cucerit cu scrierea lui simpla, clara, adevarata, curajoasa. Da, este o carte pe care, dragi prieteni, in egala masura tineri si mai putin tineri trebuie sa o cititi. Este  rememorarea vietii noastre asa cum era ea inainte de ’89. Cei mai tineri afla cum era viata sub comunisti, asa cum era ea si nu asa cum nu si-o mai amintesc multi dintre cei care au trait-o dar din diverse motive o neaga acum. Ma cutremura mesajul indirect pe care l-am desprins din aceasta carte: atentie, aceia, comunistii, nationalisti sau internationalisti sunt inca printre noi, si-au schimbat doar culoarea politica dar naravul, ba!  Este cutremurator, chiar inspaimantator prin ce ne-a fost dat sa trecem, pentru ca un grup restrans de oameni sa detina puterea totala, puterea mintilor noastre.

Am inteles mai bine Revolutia din scrierea lui Florescu, decat din toate scrierile si vorbele din media.

Acum incep sa ma intreb, dragi prieteni, cine sunt cei care se lupta acum pentru putere? nationalistii si internationalistii? Da, ei sunt, peste tot: in politica, in media, in societatea civila, in societatea profesionala – patronate si sindicate…sunt cei care striga primii: jos comunistii! jos! jos! manipuleaza si mint oamenii, poate, poate cineva ii crede.

Citind cartea asta, mi-am dat seama ca incepusem sa uit ce viata chinuita, nedreapta si umilitoare am avut inainte de ’89.

Va invit, pe cei pe care Revolutia ia gasit la varsta adulta sa nu uite, pentru ca ceea ce se uita se poate repeta si asta ar fi o crima!

Mi-ar placea sa il intalnesc pe acest om!

2009

La Multi Ani! 2009 sa ne aduca tuturor sanatate, bucurii si impliniri pe plan personal si profesional. Cei dragi sa ne fie alaturi, sa ne bucuram impreuna de implinirea dorintelor.
Pacea, prosperitatea si tihna sa nu ne ocoleasca.
Urez tuturor celor care viziteaza blog-ul meu aceleasi impliniri pe care mi le doresc mie, iar celor care mi-au fost alaturi in campania pentru alegeri parlamentare, le multumesc, inca o data si le promit ca nu ii voi dezamagi. Nu ma voi schimba, nu voi uita de nevoile constantenilor, voi incerca sa le infrumusetez viata, chiar daca nu o voi putea face direct ca si parlamentar, ci prin intermediul color la care voi apela.
La Multi Ani si nu uitati sa va bucurati in fiecare clipa pe care o traiti!

Mos Craciun

Mosul a trecut si pe la noi…toti am fost cuminti anul acesta! Bucurie, masa imbelsugata, mici atentii, toate in mijlocul celor dragi… e cel mai frumos lucru pe care mi-l doresc in fiecare an. Si anul acesta a fost tot asa: cu totii in jurul bradului, incercand sa ne gasim, primii, cadourile pe care mosul ni le-a adus, o masa frumoasa, impodobita si bogata…cele mai frumoase cadouri.

“Craciun fericit” este o urare foarte potrivita, cuprinzatoare, complexa, pentru ca fericirea insasi este un lucru deloc simplu de realizat si, in acelasi timp un lucru care ni se intampla zilnic, dar nu stim sa o vedem intotdeauna.

 Bucurati-va de sarbatorile Craciunului, bucurati-va ca sunteti alaturi de cei dragi…sau unde si cum ati ales sa fiti! Bucurati-va de lucrurile marunte din fiecare zi pentru ca ele sunt cele care determina lucrurile importante…traiti!

Vremea Domnului Trandafir

Profesorii trebuie sa isi recastige statutul social pe care l-au avut pe vremea Domnului Trandafir. Respectul si increderea sunt cei doi stalpi pe care statutul social al profesorului ar trebui sa se sprijine. Daca respect nu este si nici incredere…atunci cum poti sa te apropii de sufletul si mintea copilului? ce sa il inveti? de ce sa te creada?

Este adevarat ca increderea in profesori a scazut si datorita micimii unora dintre ei care, din motive financiare, au facut rabat de la calitate, seriozitate, constiinta. Sa nu generalizam insa, cei multi au har, isi fac datoria cu profesionalism.

Cu siguranta profesorii trebuie sa fie mai bine platiti, chiar daca nu raportat la PIB-ul tarilor europene spre care ne uitam cu jind. Majorarea aprobata recent de Camera Deputatilor, imi da totusi un sentiment amar. Sa va spun dece: in anii electorali scoala devine un camp de lupta politica. Pai cum sa mai fie respectati profesorii din moment ce sunt si se lasa atrasi in astfel de dispute?

Daca salariile profesorilor ar fi fost marite cu ceva vreme in urma, macar jumatate de an, as fi crezut ca in egala masura, guvernantii si parlamentarii au analizat si decis in favoarea profesorilor pentru ca era nevoie…in virtutea incercarii de a reaseza profesorul acolo unde ii este locul, dar in contextul existent, din ce in ce mai mult cred ca au facut acest gest NUMAI PENTRU EI, pentru ca profesorii sa le dea votul. PSD-ul  repeta ca o moara stricata ca initiativa i-a apartinut, PNL-ul  lasa sa se inteleaga ca nu a stiut ca nu exista fonduri…cum asa? Promovarea initiativelor legislative respecta niste proceduri si un traseu foarte clar si destul de sinuos. Cand se ajunge la vot final se presupune ca ministrii de resort ( al educatiei si al finantelor) deja au avizat sau macar si-au exprimat un punct de vedere…Este jignitor ca profesorii sunt folositi ca masa de manevra! Sunt multi, este adevarat si pot inclina balanta cum nici nu te astepti, dar daca intr-o zi profesorii se vor revolta pe bune impotriva celor care ii umilesc? a acelora care ii desconsidera si ii bajocoresc? Si ma refer la revolta profesorilor celor multi si nu a reprezentantilor lor! Ma bucur pentru bugetul profesorilor dar sunt trista pentru spiritul lor.